Temporary Out of Service

Cum se profita...

Demonstrat stiintific, omul are ratiune, gandeste, si actioneaza neimpulsiv. Ce il justifica insa pe om sa gandeasca pentru altul din aceeasi specie, ce il determina sa creada ca el stie ce e "mai bine" pentru cel din jurul lui? Nu e binele relativ? Intrebarile astea, aparent fara sens, au aparut atunci cand am aruncat privirea pe un articol din Realiatea. Americanii aia vor veni si vor spune ca ei au vrut binele copiilor, ca au vrut sa-i duca intr-un loc mai sigur. Asta vor spune ei.. si probabil vor si demonstra lucrul asta.. insa cine ii califica pe ei pentru aceasta decizie, mai ales in cazul in care cativa copii mai au si parinti pe acasa ramasi in viata? Am fost mult prea indulgent, am neglijat aproape de tot varianta in care copiii erau luati pentru a fi vanduti mai departe. Ma gandesc insa ca asceasta posibilitate e mult mai potrivita naturii umane, noi oamenilor, care gandim...
*Foto UNICEF

Situatii scolare....

Pentru ca tot am adus vorba in postarea anterioara de scoli, facultati si alte cele asemanatoare, m-am gandit sa evidentiez doua mentalitati foarte des intalnite in sistemul "nostru" (ca studenti/elevi) scolar.
1. Teoria grupului Chiulangii moderati se incapataneaza sa parasesasca ora de curs pana nu cedeaza toata lumea insistentelor lor. Ei au impresia ca daca toata lumea e "out" profu' relaxat, le multumeste si se duce sa-i petreaca timpul ramas liber la o cafea cu profa' de info'. Am observat, de-a lungul liceului indeosebi, ca acest lucru era departe de adevar... luam absenta de fiecare data, eventual si o testare mica ora urmatoare. Din pacate, acest lucru l-am observat si in facultate, lucru extrem de trist. Pentru mine a fost simplu: plec, chiar nu ma intereseaza ce fac restul si cu atat mai putin ce face profesorul. Am zis chiulangii moderati ca restul fie absentau doar in cazuri grave de boala, fie frecventau doar in cazuri grave de exmatriculare.
2. Teoria restransa Se vehiculeaza ideea, tot printre randurile celor aflati intr-o oarecare forma de invatamant ca informatia e la fel de pretioasa ca aurul. Se descopera, pur intamplator, subiectele posibile la un examen, rezolvarea unui proect sau a unei teme la o anumita materie. Majoritatea cred ca informatia e cu atat mai pretioasa cu cat o stiu mai putini. Adicatelea profesoru' daca vede 7 lucrari/teme la fel din 20 de oameni din care unu singur stie despre ce e vorba, nu se prinde, puncteaza maxim si felicita IQ-ul mediu din clasa respectiva. Daca gaseste 15 din 20.. clar plagiatura si in consecinta toata lumea pica.

Felicitari voua..

Gia s-a gandit sa ma onoreze cu o frumoasa distinctie, motiv cu care tin sa-i multumesc. Premiul il accept insa cu modestie, nu ma consider un scriitor de exceptie, nu ma consider nici macar scriitor. Doresc insa ai impovara si pe atlii cu responsabilitatea acestei distinctii, "povara" care pentru ei sunt sigur ca reprezinta o nimica toata.
Asadar, se acorda premiul:



Scriitorilor: Florin,  Emma si Hubba Bubba(revenita in activitate)

Ideea a plecat de la oaie.info

Doar unii hoti?

Sau doar altii prosti? Am observat o chestie in Romania, o problema stiuta de toata lumea: la noi se fura (nu doar la noi, dar romanii fac exceptie, noi furam "prosteste"). Scuza cea mai impinsa in situatia asta e : "Mai bine fur decat sa dau in cap", scuza acceptata si la nivel metaforic pentru toate tipurile de furt. Ce facem cand nu putem sa furam? Ne ofticam, in cel mai bun caz ne resemnam. Dar ce faci cand celui de langa tine ii este permis sa fure si tie nu? Doua situatii tipic romanesti apar in situatia de fata: mori de ciuda cand il vezi si tipi ca din gura de sarpe ca sa nu ramai tu mai prost ca el, sau iti rozi unghiile si incerci sa te descurci cum poti, eventual inventezi noi metode de furt. Nu-mi spuneti ca mai exista si alte situatii ca ne tradeaza neamul. Ce faci daca situatia expusa mai sus apare in timpul unui examen universitar destul de important in care TU pici pe langa subiect?

*Sursa foto

Concluzii

Concluzii ale alegerilor:
Forbes
Washingtonpost
Herbenciuc
Nici nu vreau sa comentez chestia asta. Cand a sarit omu' de fericire ca e presedinte i s-a zapacit neuronu' si uite acum saracul, trebuie dus la terapie.
Pana si ai lui il lasa.
Hai ma, ne mai facem mult de ras? Bucurosi astia aproape 50% care l-ati votat?

Totul pentru femei?

Un prieten de-al unui prieten a spus o "vorba mare" pe care vreau sa o dezbat putin, citez: "In viata, TOATA lumea munceste pentru femei", o exprimare poate nu foarte cizelata, dar daca sari peste mancare ca motivatie principala afirmatia pare veridica. Pai sa luam cele doua cazuri posibile:
1. Barbatii Toti muncesc pentru bani. Toti muncesc ca sa se imbrace, sa-si ia masina, casa, sa arate OK ca in definitiv sa-si gaseasca femeia potrivita. Ce fac apoi? Se intorc la iar la munca pentru a o intretine si pentru a o tine aproape. Ce fac cand sunt parasiti? Evident uita de munca o perioada ... nu mai au motivatie dar apoi, cand isi revin, reincep ciclul cautand alta jumatate "potrivita" posibilitatilor materiale.
2. Femeile Aici lucrurile sunt mai simple si mai clare. Ele muncesc pentru ele, pentru rochii, farduri, silicoane pentru a fi remarcate de idiotul potrivit care va lucra si el pentru rochiile, fardurile sau silicoanele ei.
Concluzia dedusa de aici ar fi ca femeia e "buricul pamantului", afirmatie periculoasa si greu de digerat de aceea ma feresc spre a o promova.

Mesajele de "La multi ani!"

"Petalele pe care le-ai adunat in floarea vietii tale, lasa-le astazi sa se uneasca intr-un buchet al implinirii. Fie ca florile iubirii sa-ti impodobeasca viata si sa-ti vezi implinite toate dorintele."
Nu sunt un romantic incurabil si nicidecum un viitor Eminescu sau Shakespeare. Apreciez foarte mult gestul insa mesajele de tipul asta ma lasa rece, nu-mi transmit nimic din gandurile autorului. Un simplu "La multi ani!" este mai mult decat suficient si-ti voi fi recunoscator. Hai ca devin rautacios.. ma intorc la birou. La multi ani!

La multi ani 2010!

Am plecat la Bran! Va doresc un An Nou plin de sanatate!
La multi ani!

La romani...nesimtire

Nesimtirea cu care firmele "semi-autorizate" de transport pubilc de persoane isi fac datoria se face simtita in fiecare an in preajma Sarbatorilor. Aflat pe drumul spre casa, am luat parte la o discutie purtata intre soferul unui maxi-taxi (chiar patronul firmei) si un calator. Cica e de datoria mea, calator fiind, sa anunt ca nu am nevoie de transportul public in ziua cutare. Ca nu e posibil ca el (patronul) sa mearga cu doar patru calatori intr-o masina cu 20 de locuri. El, patronul, sigurul licentiat pe traseul respectiv face legea si promite solemn ca in zilele urmatoare nu mai baga nicio masina pe traseu. Pai ba dobitocule! Profiti de faptul ca faci traseul intr-o localitate aflata la 20 de km de oras pe care ai monopol si faci ce te taie capul? Profiti de faptul ca ti-ai pus o denumire tampita firmei tale si atunci cand sun la OPC mi se inchide telefonul? Atunci imi pare rau sa-ti spun ca te incadrezi fix in formatul standard al romanului dobitoc! Si tu.. si tampitul de client cu care discutai si care te aproba, pupandu-te in cur in speranta ca poate economiseste 2 lei, tariful cursei! Adu-ti aminte ca licenta pentru traseul respectiv ai luat-o cu conditia sa asiguri traseul cu 10-12 masini si tu n-ai decat 3! Adu-ti aminte ca bagi 40-50 de oameni intr-o cutie si spui ca-i transporti civilizat! Adu-ti aminte ca nu esti decat un patron-sofer care se crede buricul pamantului! Sunt sigur ca esti constient de toate astea, dar de.. profiti de ceilalti dobitoci care-si merita soarta. Iti recomand tie si nu numai: